Puterea lui “NU”

Legătură Publicat pe 30 iunie 2015 Actualizat pe 20 octombrie 2016

Am fost curios sa vad ce definite da DEX-ul ideii de negatie. Si am gasit urmatoarea definire:

„NEGÁȚIE, negații, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei.”

Fada definitie, ca o mancare fara sare. Normal ca negatia este o negare, o contrazicere, doar nu o fi o afirmatie. Sau poate ca este?

Undeva in jurul nostru fiintele pline de lumina ne ghideaza actiunile, intrebarile si raspunsurile, cautarile. Si dintr-o data a venit intrebarea. Si daca negatia este o afirmatie?

Am continuat sa caut si am mai gasit o definitie. Interesanta la prima vedere dar ascunde mult adevar.

„NEGÁȚIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofică care reflectă acțiunea permanentă, complexă de schimbare a calității obiectelor și proceselor în cadrul mișcării universale.”

Nu voi polemiza in jurul acestei definitii. Ea cuprinde un mare adevar pe care-l las fiecaruia sa-l descopere.

Sa revin insa la intrebarile mele.

De ce oamenii spun NU si in ce conditii? Care este puterea lui „NU” asupra noastra ca fiinte divine? De ce a devenit negatia parte a cotidianului nostru, parte a sinelui nostru? Pe cine protejeaza NU?

In fiecare zi ne intersectam cu negatiile. De la magazine pana la familie. Nu avem produse, nu avem suficient, nu avem astazi etc, sunt doar unele afirmatii pe care le intalnim zi de zi in preumblarea noastra in aceasta viata.

Nu te duci acolo, nu rontaii, nu manca urat, nu ai voie sa faci lucrul acela, nu topaii etc, sunt doar expresii cu care omul isi bombardeaza in fiecare zi copilul sau copii. Acestea nu sunt doar afirmatii, sunt bombe cu ceas care mai tarziu vor afecta caracterul copiilor nostri.

Nu ne gandim foarte des ca in loc de negatie putem folosii expresii afirmative si pozitive. Nu intelegem ca orice negatie asupra unui copil va genera mai tarziu o persoana negativista care la randui ei va proceda in acelasi fel cu copii lui. Trebuie sa-i explicam unui copil nu de ce nu are voie sa faca un anume lucru sau sa exercite o anumita activitate ci, de ce este benefic pentru el sa faca alte activitati. Trebuie sa i se explice copilului de ce acele lucruri pe care noi, in inconstienta noastra, le interzicem categoric pot avea unele efecte nu neaparat pozitive asupra lui.

Fata unor buni prieteni de ai mei nu vroia sa bea fara pai. Oricat de mult se straduiau parintii sa o dezvete de utilizarea paiului, fetita se incapatana sa nu lase paiul. Fata este un inger. Frumoasa si desteapta. Asa ca in loc sa-i interzic sa bea cu paiul orice lichid, am profitat de faptul ca, ca orice fata, indiferent la ce varsta, este constienta de puterea ei asupra barbatilor. Asa ca i-am explicat ca utilizarea paiului timp indelungat va avea efecte asupra dintilor, putand duce la deformarea lor. Si cum orice fata doreste sa fie frumoasa, numai la gandul ca dintii nu ar mai fi frumosi, din acel moment, draga noastra nu a mai folosit paiul.

Iata doar un exemplu prin care noi trebuie sa explicam prin afirmatii si adevar negatiile pe care, ca parinti, le transmitem copiilor nostri.

Utilizarea negatiei si a lui NU in viata de zi cu zi poate duce, din punct de vedere psihic si energetic, la secarea noastra. Cum la inceput a fost cuvantul, acesta are cea mai mare forta de penetrare. Nu degeaba se spune ca, cuvintele ucid, nu numai pe altii ci si pe cel care le foloseste. Exprimand negatia nu facem decat sa implementam in corpurile noastre – fizic, astral si cauzal idea de negatie. Corpurile nu vor mai functiona intr-un mod liber si pozitiv. Cand negatia se lipeste de ele incep problemele.

De cate ori omul nu exprima negatii la adresa lui: ca nu vrea sa mai vada pe cutare si cutare, ca nu mai vrea sa auda, sa vorbeasca sau sa faca ceva. Cu timpul, utilizand acest gen de afirmatii, pentru ca mintea noastra si corpul nostru nu recunosc negatia, ele preiau negatia drept afirmatie, iar omul va incepe sa nu mai vada, sa nu mai auda sau sa nu mai vorbeasca. Toata energia din jurul lui va conduce la nemanifestarea unor situatii, chiar daca, la un moment dat, un individ si-ar dorii sa exista situatia respectiva.

Dar cel mai rau pentru noi nu este actiunea inconstienta asupra noastra ci actiunile asupra celor cu care vorbim si celor carora ne adresam. Orice afirmatie poate duce la implementarea inforenergetica a acesteia in aura interlocutorului. Corpurile lui preiau informatia si actioneaza ca atare. O fiinta puternica si dezvoltata spiritual, chiar si copii care, prin definitie sunt niste vizionari si pozitivi, poate face fata acestor atacuri energetice si vor respinge informatia. Dar ce ne facem cu ceilalti. Este omul gata sa accepte incarcarea constiintei si a sufletului cu nenororcirea altuia. Unii da, prin inconstienta.

Dar cel mai mult m-a pus pe ganduri neutilizarea lui NU ca mod de evitare a asumarii raspunderii. Multi oameni nu-l folosesc pe Nu pentru ca le este rusine sa-l foloseasca. Exact cand trebuie ei nu-l folosesc.

Si cum dezamagirile fac parte din viata, cati dintre noi nu au fost dezamagiti de persoane care ne poarta cu vorba. Cati dintre noi nu s-au lovit de amanarea unui raspuns.

Nu inteleg de ce fiinta umana trebuie sa fie cu doua fete. De ce utilizarea lui NU intr-un mod corect si cinstit este evitata.

Te duci la un interviu si, fiintele cu care dai interviul, iti vor spune ca te vor cauta. Si nu te cauta. Nici macar nu-ti spun ca NU ai fost bun. Te lasa ca prostul sa astepti. De ce se procedeaza asa? Chiar asta este cultura institutionala a respectivei companii? Nu cred. Aici tine de responsabilitatea fiecarui individ fata de societate. Ei se considera mult mai presus, un fel de dumnezeu, fata de voi cei care treceti prin interviul respectiv. Dar ei nu inteleg ca nu voua va fac rau, ci lor. Acele fiinte care nu stiu sa-si asume o responsabilitate vor suferii cel mai mult. Toata aceasta informatie energetica se va rasfrange asupra lor. Vor avea si ele parte de acelasi lucru numai ca inzecit. Si asta pana cand isi vor da seama ca au gresit si vor regreta mandria si orgoliul in fata Creatorului.

Ceri ajutorul unui prieten. Zice ca te ajuta si nu te mai cauta in veci. Daca tu il cauti va evita in multe feluri sa te intalneasca sau sa vorbeasca cu tine. De ce procedeaza unele fiinte asa? O cauza o reprezentam noi. Asa am procedat si noi cu altii la randul nostru. Daca atunci cand am procedat noi asa, sinele nostru gasea diferite scuze, acum el blameaza si judeca. Totul se intoarce la noi. Asta trebuie sa intelegem. Si, in aceste cazuri, trebuie sa-i iertam pe ceilalti si sa cerem iertare pentru noi.

In alte cazuri orgoliul si rusinea ii impiedica pe ceilalti sa ne spuna NU. Ei au nevoia vitala de control. Prin amanare ei te controleaza. Ei cred ca au putere asupra ta, ca iti controleaza situatia in care te afli. Ei se bucura ca depinzi de ei. Si in mare parte au dreptate. Daca nu ne dam seama de actiunea lor vom cadea in capcana.

Daca in timp ce ei te amana (iar tu ti-ai pus speranta ii ei) iti va aparea o situatie mult mai favorabila – vei avea doua sanse.

Una, sa scapi oportunitatea venita si atunci daca le spui sau reprosezi ceva iti vor spune ca nu ti-au promis nimic sau ti-au zis Nu dar nu ai inteles, desi ei s-au ferit sa spuna ceva in mod concret, sau poti alege oportunitatea si atunci ti i-ai facut dusmani. Orgoliul lor si mandria nu te vor ierta niciodata. Te vor judeca ca nu ai ales ce ti-au oferit ei. Adica nimic. Si, alta data, nu te vor mai ajuta. De fapt nu te-au ajutat sau te-au ajutat. Depinde de punctul de vedere. In mod cert insa, inconstient sau nu, ei doar s-au folosit de energia ta. Au supt energia pe care tu le-ai pus-o la dispozitie. Orice asteptare de la cineva sau ceva nu este decat punerea in slujba lor a energiei voastre si secarea de ea. De aceea este bine sa nu aveti nici o asteptare de la ceilalti.

Pentru mine este mult mai important sa mi se spuna un Nu sincer si curat spus cu iubire, decat sa am in fata un fatarnic care se crede mai bun decat mine si care crede ca ma poate juca cum vrea el. Si chiar daca mi se intampla asa ceva incerc sa gasesc puterea de a-l ierta.

Dar nu mie imi fac ei rau. Pentru ca, daca este ceva in viata ce am inteles, este ca drumul fiecaruia este al fiecaruia. Cand trebuie sa se deschita o poarta atunci se va deschide.

Ei isi fac rau lor. Prin fatarnicie, orgoliu, mandrie, nepasare si lipsa de compasiune ei se ataca singuri. Ei ataca divinitatea din ei. Si asta este cel mai mare pacat.

Daca „NU” poate distruge in unele cazuri, in altele „Nu” poate sa insemna iubire, cinste si corectitudine. Asta daca nu presupune rea vointa de la inceput.

Dar toate sunt dupa voia Creatorului.

Al vostru cu Iubire, Bogdan