Omagiu celor ce au fost, celor ce sunt si celor ce vor veni

Legătură Publicat pe Actualizat pe

Nastere, Viata, Moarte.

Asa se poate defini oare trecerea noastra prin aceasta viata? Numai cu atat ne alegem in urma alegerii noastre de a reveni ca sa putem sa evoluam?

Bani, case, masini, greutati, vise, sperante, boli, vindecari, realizari si deceptii. Daca facem bilantul unei vieti cam toate acestea le intalnim si le avem. Dar oare le avem cu adevarat? Toate acestea nu sunt decat mijloace de crestere a noastra ca spirit, ca suflet.

Daca toate acestea se duc si  nimic nu luam cu noi, atunci care este rostul acestor vieti, sau a acestei vieti?

Cunoasterea, experientele si iubirea. Numai acestea le luam. Sufletul, spiritul, este plin de experiente si iubire. Ramane numai ca noi sa invatam din toate cate ni se dau aici si acum.

Dar oare reusim sa invatam singuri? Reusim sa mergem mai departe fara cei din jurul nostru?

Primii care ne zambesc si ne iubesc sunt PARINTII. MAMA este cea care ne da viata pamanteana. Ea este cea care ne invata pentru prima oara sa zambim. Si chiar zambim. Primul zambet este dat mamei. Ne creste, ne adora, ne iubeste, cate o data ne si atinge dar, ramane totusi Mama. Si cata rabdare are sa ne invete tot ce stie.

Parintii sunt primii invatatori din noua noastra viata. Au rabdare cu noi, ne explica cam tot ce ii intrebam, fara suparare, fara sa ne critice ca nu stim.

Dar noi? Ce le dam in schimb? Nerabdare, suferinte si neintelegerea lor atunci cand suntem mari.

Cand crestem uitam ca sunt parintii nostrii. Ii tratam ca pe niste obiecte sau ca pe niste persone care sunt undeva departe de noi. Tipam la ei, ne enerveaza cand incearca sa aibe grija de noi chiar si la 20, 30,40 sau 50 de ani. Sfaturile lor nu mai conteaza pentru ca, nu-i asa, suntem oameni mari. Stim totul si de toate. Oare asa este?

Pe tot parcursul acestui drum ei sunt singurii care sunt alaturi de noi in permanenta, neconditionat. Iubirea lor este neconditionata. Asa ar trebuii sa fie si iubirea noastra pentru ei. Trebuie s-I respectem indifferent de ce sunt sau cum sunt. Poate uneori sunt mai nerabdatori si mai cicalitori din cauza varstei. Dar trebuie sa-i respectam in permanenta si, sa-i omagiem ori de cate ori putem.

Ei sunt cei care ne dau primii 7 ani de cunoastere si invatatura, primii 7 ani de caracter. Dar toata viata invatam de la ei, sau cel putin asa ar trebuii.

Numai ca in viata cei care contribuie la formarea noastra ca Oameni nu sunt numai parintii. Sotul/sotia, copii, rudele, profesorii, prietenii, colegii, oamenii pe care-i intalnim in fiecare zi sunt si ei raspunzatori de formarea noastra.

De la unii invatam cum sa fim. De la altii invatam cum sa nu fim.

De la unii invatam ce sa facem si de la ceilalti invatam ce sa nu facem.

In drumul meu pana acum am intalnit oameni, suflete, care au participat involuntar la formarea personalitatii mele , la ceea ce sunt EU astazi.

Langa unele fiinte am stat mai mult, langa unele mai putin, unii au avut incredere in mine, altii nu. In unii am avut incredere, in altii nu.

Dar fiecare a contribuit cu ceva in aceasta viata.

De aceea nu trebuie sa-i uitam pe cei langa care am stat si stam.

De aceea aceste randuri sunt de gratitudine, de multumire pentru cei care au lasat in inima si in caracterul meu urme. De la fiecare am invatat, dar unii au lasat urme. Nu inseamna ca ceilalti nu au importanta lor. Si de la ei am invatat, dar intalnirea cu ei a fost altfel.

Fiintele pe care le cunoasteti sau le veti cunoaste incercati sa le vedeti asa cum sunt ele. Incercati sa vedeti si sa simtiti ce va aduc in plus in viata vostra. Nu-i judecati prea aspru daca gresesc sau daca nu sunt asa cum vi imaginati. Sunt oameni cu vietile lor, sunt oameni care poate nici nu s-au gandit la influenta lor asupra voastra.

Multumiti-le si iubitii ca suflete, chiar daca uneori i-ati dezamagit sau ne-au dezamagit.

Iata-i pe cei care, in aceasta viata, m-au format sau au lasat o urma in ceea ce sunt:

Parintii, bunicii, rudele, sotia mea, copilul meu, nasii nostrii de cununie.

Bubu Gheorghe(profesor din scoala generala), Nicolae Dardac, Gabriela Anghelache, Tatiana Mosteanu (profesori din ASE), Unguroiu Marian, Lupu Marian, Nicolae Voiculet, Adrian Constantinescu, Florin Danescu, Rodica Constantinescu, Lucretia Paunescu, Silviu Paunescu, Viorel Mehedintu, Vlad Soare, Nicolae Cinteza, Adriana Popa, Cristian Posea, Mark Huot, Iulian Dragomir, col. Boboc Gheorghe, Remus Borza, Bogdan Oprescu, Laurentiu Chideanu, Adrian Cosmescu, Oreste Oprescu, Radu Ghetea, Gheorghe Munteanu, Diana si David Jade, Cornelia (si atat), Vasile Teodor, Aristide Butunoiu, Adrian Baicusi.

Colegilor mei din BNR le multumesc in mod special, pentru cele mai frumoase momente si cei mai frumosi ani din cariera mea. Voi, ati fost speciali.

Aceste randuri sunt un OMAGIU atat pentru cei pe care i-am enumerat dar si pentru Voi, cei care nu sunteti in aceste randuri.

Tuturor va multumesc pentru ca ati facut sau faceti parte din viata mea

Indiferent cum sunt cei din jurul vostru, nu uitati ca sunteti OAMENI.

DAR SI EI.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s